Animalutele de langa noi: nimfele

Salutari

Cu ceva vreme in urma va povesteam despre o fiinta draga mie: Pacolino, un perus tare simpatic. Din pacate, acum vreo luna a murit, cred ca de batranete, dar tot raul spre bine. Spun acest lucru, deoarece acum ne-am cumparat o nimfa, care este la fel de simpatic, la fel de frumos ca si Paco, doar ca ceva mai mare. Nici nu stiam ce nume sa ii punem, in cazul lui Paco a fost mai usor asa il chema cand l-am primit,  ne-am gandit la Coco, Richi, Codrut, dar pana la urma am ramas la Roco. Desi am capatat ceva "experienta" in ingrijirea unei pasari cu perusul, in cazul nimfei este un pic altfel si de aceea m-am gandit sa va scriu cate ceva despre ele.

Legenda

Legat de nimfe exista si o legenda care spune ca acestea ar fi fost fiicele zeului Zeus. Ele se ocupau cu dansuri, cantece si jocuri si ramaneau vesnic tinere. In plus aduceau binecuvantare si fertilitate. Se spune ca atunci cand Odyseus a intalnit-o prima data pe nimfa Calypso, aceasta avea pe cap o pasare la fel de frumoasa ca si ea. Datorita faptului ca aceste pasari sunt atat de jucause, cantarete si fertile se crede ca ele ar fi insotit nimfele.

Insa aceasta pasare isi are originile in Australia, iar in Europa a inceput sa apara la mijlocul secolului al 19 lea.
In mare parte din acest articol voi face comparatie cu perusii, deoarece am avut unul, dar si pentru faptul ca se gasesc din ce in ce mai des in casele oamenilor.  Puteti citi mai multe despre perusi Animalutele de langa noi: perusii

Cateva lucruri despre nimfe
O nimfa traieste intre 14-20 de ani, dar poate ajunge pana la 25 de ani.
Fata de perusi, nimfele sunt mult mai mari, acestia au 40 de cm lungime si 90-110 grame, pe cand perusii au cel mult 20 cm si 40 de grame. Penajul  nu mai este viu colorat ca la perusi, culorile predominante fiind galbenul si griul. Ceea ce le fac deosebite sunt: creasta si obrajorii. Nimfele sunt niste pasari pasnice si de aceea pot fi tinute alaturi de perusi care sunt si ei foarte pasnici. Legat de acest aspect nu pot sa spun ca sunt intru totul de acord. Cand aveam perusul, venise o prietena la noi cu nimfa, Paco era chiar amuzant se tinea dupa el si ii ciugulea coada, insa Rico ( asa il chema) il lovea mai mereu (poate si din cauza era pentru prima data cand se vedeau).  Acum astept sa mai vina pe la noi sa vedem cum reactioneaza la Roco. Asa cum este in cazul perusilor, masculii sunt mai cuminti, asa este si in cazul nimfelor.

Determinarea sexului este destul de usoara. Masculul este în mare parte gri iar capul este galben cu două cercuri roşii pe obraji, diferenţa faţă de femelă este că acest punct sau cerc roşiatic este mult mai intens la mascul. Femela este în mare parte galbenă cu unele urme de gri. Cea mai bună metodă de a deosebi un mascul de femelă este coada; coada la femelă este mai colorată cu forme tărcate pe ea.

Legat de hrana nu este mare deosebire intre cele 2 specii, doar ca nimfele mananca in plus seminte de floarea soarelui, seminţe de cânepă, seminţe de iarbă, seminţe de castraveţi, seminţe de dovleac, seminţe de lubeniţă, seminţe de spanac, seminţe din diferite buruieni, seminţe de ridichi. Puteti sa ii dati si salata verde, morcovi cu frunze, patrunjel, etc. In ceea ce priveste locul in care stau, nimfele au nevoie de spatiu mai mare decat perusii. Colivia trebuie sa aiba cel putin 110x100x70 cm. Daca ati avut perus si acum vreti sa cumparati o nimfa, trebuie sa stiti ca nu este suficienta colivia perusului, insa hrana care i-a ramas puteti sa o dati nimfei fara probleme.

Despre Roco
Acum sa va povestesc despre Roco. De nimfe ne-am indragostit inainte de a muri Paco (am vazut la o prietena si era foarte frumos)  si am zis ca urmatorul papagal va fi o nimfa. Am crezut ca este la fel ca si cu celalalt, insa nu e chiar asa. In primul rand ca este mai mare, iar in al doilea rand ca trebuie sa ii faci curatenie in fiecare zi si sa ii dai de mancare zinic. Lui Paco ii faceam curatenie o data pe saptamana si mancare ii dadeam la fel. In prima saptamana dupa ce l-am cumparat a fost mai timid, asa sunt toate animalele la inceput, nici nu ma lasa sa pun mana pe el, nici acum nu ma lasa dar e mai altfel. In ce priveste cantatul, am ramas uimit. Are cateva fluieraturi pe care nu mi le imaginam ca poate sa le scoata un papagal. La un moment dat a inceput sa schelalaie ca un caine, e foarte amuzant, abia astept sa il aud vorbind sau macar fredonand ce ii cantam cu totii.

Va doresc o zi din cele mai placute si ... pentru lucruri bune si frumoase